În cazul pacienților cu boli cronice și / sau probleme medicale recurente vorbim de o stare de epuizare emoțională, fizică și mentală cauzată de confruntarea cu acestea. Acest tip de epuizare poate fi extrem de periculos, iar când persoana în cauză renunță să mai lupte, viața îi poate fi pusă în pericol.
Afecțiunile cronice au un impact semnificativ asupra pacienților, celor care îi îngrijesc și profesioniștilor din domeniul sănătății. Eforturile de combatere a epuizării în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății trebuie extinse pentru a include și pacienții cu afecțiuni cronice. Aceștia pot prezenta unele dintre aceleași semne revelatoare, cum ar fi stresul prelungit, lipsa de speranță sau sentimentul de pierdere a controlului.
Identificarea acestor pacienți și recunoașterea riscului lor crescut de epuizare ar putea îmbunătăți relația medic-pacient și ar face ca pacienții să fie mai dispuși să urmeze tratamentele recomandate, cu îmbunătățirea sau măcar neînrăutățirea stării lor medicale drept consecință imediată.
Simptomele includ:
- sentimente de neputință;
- sentimentul că boala îți dictează ce trebuie să faci și ce să nu faci, și astfel îți definește viața;
- epuizare;
- detașare și depersonalizare;
- izolare;
- amânări nenecesare și nemotivate, în special în cazul unor programări importante;
- nerespectarea unor întâlniri / programări;
- lipsa / pierderea motivației în ceea ce privește tratamentul sau planul de îngrijire;
- cinism față de medici și alți profesioniști din domeniul medical.
Cauzele pot include:
- gaslighting din partea medicilor și a cadrelor medicale;
- necesitatea explicării în mod repetat a dizabilității sau afecțiunii către cei care îi pun la îndoială validitatea;
- pledarea constantă pentru a obține îngrijiri corespunzătoare;
- nevoia de a irosi ore întregi la telefon sau în unități medicale pentru a obține programări și trimiteri;
- PTSD medical.