ZRM® este un model de selfmanagement-training psihoeducativ care integrează metode de psihanaliză și psihologie motivațională privind învățarea și acțiunea umană precum și informații din neuroștiință. ZRM® este recomandat pentru urmărirea durabilă a unor obiective importante și protecția împotriva recăderii în tipare nedorite. Utilizarea sa oferă celor interesați posibilitatea de a-și organiza și traduce sentimentele pentru a le putea folosi în selfmanagement prin sincronizarea între cogniție și inconștient.
Modelul ZRM® (Zürcher Ressourcen Modell) este o metodă de training în selfmanagement și a fost dezvoltat de Dr. Frank Krause și Dr. Maja Storch pentru Universitatea din Zurich (Elveția). Efectul său durabil este testat în permanență prin monitorizare științifică. ZRM® se bazează pe cele mai recente descoperiri din neuroștiință privind învățarea și acțiunea umană, încorporând în mod sistematic noi elemente cognitive, emoționale și fiziologice în procesul de dezvoltare. Este o abordare importantă pentru urmărirea durabilă a propriilor obiective și produce o protecție eficientă împotriva tentației de a cădea din nou în tipare vechi și nedorite în situațiile cotidiene banale și stresante. În prezent, acest model este aplicat cu succes în educație, management, sănătate, coaching individual și în multe alte contexte.
Unde este ZRM® folositor?
ZRM® poate fi folosit în orice aspect al vieților noastre. Mai jos sunt doar câteva exemple de situații în care poate fi implementat cu succes.
În calitate de consilieri și coachi, ni se cere adesea să asistăm clienții în luarea unor decizii importante. Unii dintre ei doresc să se reorienteze profesional, alții se confruntă cu schimbări majore în viața privată și nu știu ce să facă. Întrebarea centrală este: cum poate cineva să ia o decizie importantă în așa fel încât inima și mintea să-i fie în armonie?
Unii oameni rămân calmi în situații adverse, stăpânesc cu succes conflictele și eșecurile și pot face față incertitudinii și temerilor. Cum reușesc să facă acest lucru? Conceptul de reziliență oferă o explicație. Reziliența înseamnă rezistență, forță interioară și flexibilitate. Persoanele cu o reziliență puternică pot face față mai ușor temerilor, stresului, frustrării, presiunii, amenințărilor și eșecurilor, și chiar le pot folosi pentru dezvoltarea personală. În situații de criză, acești semeni ai noștri sunt mai flexibili, mai creativi, mai puțin încărcați emoțional și fac față vieții și problemelor inerente cu mai mult calm decât persoanele cu mai puțină reziliență. Modelul de resurse ZRM® consolidează reziliența. În acest fel, stresul psihologic poate fi contracarat și se poate preveni epuizarea.
Mulți oameni își doresc o schimbare in viața lor. Unele intenții sunt difuze de genul „ar trebui să schimb ceva”. Altele sunt foarte concrete și de natură diversă – fie că este vorba de a fi mai încrezător la locul de muncă, de a aborda cu mai multă hotărâre o schimbare de carieră, de a lucra mai concentrat, de a fi mai relaxat(ă) în viața de zi cu zi, de a pune limite și de a spune nu mai des, de a trăi mai sănătos, de a face mai multă mișcare, de a fi mai decis(ă), de a avea mai multă încredere în sine și multe, multe altele! Chiar dacă știm ce vrem să schimbăm, iar aceste dorințe de schimbare sunt poate chiar foarte rezonabile, adesea ne este foarte greu să ne ținem de ele pe termen lung. Adesea renunțăm la rezoluțiile noastre după o perioadă scurtă de timp și ne întoarcem la comportamente vechi, înrădăcinate. Cercetările arată că acest lucru se întâmplă mai ales în situații de stres și presiune. ZRM® oferă instrumente pentru a afla ce vă doriți cu adevărat, cum să realizați acest lucru și cum să fiți consecvent in atingerea țelului.
Cum reușim să ne atingem țelurile?
Modul în care este formulat un obiectiv are o influență majoră asupra motivației și angajamentului nostru față de el. În psihologie, obiectivele atitudinale se disting de cele cognitive.
Obiective cognitive sunt, de exemplu, bine-cunoscutele obiective SMART (Specific Measurable Achievable Reasonable Time-bound Goals), care sunt foarte potrivite pentru planificarea și implementarea unui obiectiv.
Obiectivele atitudinale, cum ar fi obiectivele motto ale ZRM®, sunt singurele care permit atingerea țelurilor prin motivare și dedicație.
Cum funcționează ZRM®?
Modelul de resurse de la Zurich oferă oamenilor posibilitatea de a-și organiza și traduce sentimentele pentru a le putea folosi în selfmanagement. Fiecare persoană are în creierul său două sisteme (cogniția și inconștientul) care generează evaluări ale situațiilor și problemelor, și care trebuie luate în considerare în procesele de luare a deciziilor. Aceste două sisteme sunt studiate în psihologie sub denumirea de teoria procesului dual. Diferențierea celor două sisteme pentru a explica fenomene precum voința, motivația, autocontrolul și autoreglarea poate fi găsită în mai multe modele psihologice (cf. Kahnemann, 2017; Carver și Scheier, 2012).
Cogniția
Cu ajutorul cogniției putem planifica sarcini, calcula secvențe de timp și evalua avantajele și dezavantajele unui comportament. Cogniția ne amintește de lucrurile care trebuie făcute și ne avertizează atunci când anumite sarcini sunt nerezonabile.
Acest sistem funcționează lent și precis. După ce cogniția a procesat o informație, ființa umană este capabilă să comunice această evaluare cognitivă prin vorbire. În cel mai bun caz, este nevoie de 900 de milisecunde pentru acest lucru, dar uneori poate dura ore, zile sau săptămâni până când ceva devine clar pentru cogniție.
Din cauza procesării în serie a informațiilor, cogniția poate procesa la un moment dat doar o singură informație. Acest mod de lucru devine clar de îndată ce vi se cere să procesați două gânduri în același timp. Acest lucru nu este posibil cu acest tip de prelucrare a informațiilor. Cogniția evaluează în funcție de „bine” și „rău”. Educația și normele sociale joacă adesea un rol decisiv în definirea acestor sensuri.
Inconștientul
Pe de altă parte, inconștientul lucrează rapid. În mai puțin de 200 de milisecunde acest sistem oferă deja o evaluare sau o sugestie de acțiune (Ferguson și Porter, 2009). Problematic e însă că această evaluare nu se transpune în limbaj. Evaluările inconștientului sunt comunicate prin intermediul așa-numiților markeri somatici, nu prin limbaj (Damasio, 2003).
Aceștia (denumiți după grecescul sôma = corp) sunt sentimente și/sau senzații corporale difuze, percepute și descrise, de exemplu, ca o senzație de greață în stomac, bucurie în inimă sau un nod în gât. Prin aceste semnale inconștientul ne comunică evaluarea sa asupra situației, rolul nostru în ea și rezultatul posibil al situației. El generează acest rezultat folosindu-se de toate experiențele pe care le-am avut deja în viața noastră pe tema respectivă.
Se face o distincție între markerii somatici pozitivi și negativi. Procesarea informațiilor din inconștient se desfășoară în paralel, astfel încât o mare cantitate de informații din lumea interioară și exterioară poate fi procesată simultan. Categoriile de evaluare ale acestui sistem se referă la bunăstarea întregului organism după criteriul: „îmi place” sau „nu îmi place”, mai precis ce este benefic pentru bunăstarea mea individuală și ce este deranjant? În biologia evoluționistă, sistemul inconștient are o sarcină majoră: să ne ghideze prin viață cât mai bine și mai sigur posibil, ținând cont în același timp de bunăstarea noastră individuală actuală.
Cogniție vs. inconștient
De mare importanță este faptul că nivelurile conștiente au puține legături directe cu inconștientul. Invers, însă, inconștientul controlează și influențează puternic cogniția. Cortexul cerebral, ca sediu al minții și al inteligenței, are astfel o influență redusă asupra sistemului limbic ca instanță a inconștientului, a controlului emoțiilor, a evaluării riscurilor și a controlului moral-etic, în timp ce influența inversă poate fi masivă. Acest lucru explică de ce sfaturile și intuițiile sensibile nu sunt în măsură să influențeze oamenii în mod durabil, în timp ce sentimentele noastre, manifestate în special sub formă de stres, frică și durere, pot avea o influență puternică asupra gândurilor și acțiunilor noastre pe termen lung.
Markerii somatici și sentimentele au o sarcină clară și importantă în biologia evoluționistă, având scopul evaluării situației în vederea unei bunăstări de moment. Din punctul de vedere al autocontrolului și al selfmanagementului, există două domenii în care markerii somatici și sentimentele sunt importante: luarea deciziilor și urmărirea obiectivelor. Din perspectiva motivației și a psihologiei personalității, există un acord larg răspândit asupra faptului că alinierea celor două sisteme, conștient și inconștient, este un factor esențial atât pentru sănătatea mintală, cât și pentru o acțiune de succes (Storch și Krause, 2017). Această aliniere este cunoscută drept sincronizarea sistemelor.