Thomas Fydrich, profesor de psihoterapie la Universitatea Humboldt din Berlin, explică diferența dintre coaching și psihoterapie printr-un exemplu: ”Mulți oameni se tem de examene. Să analizăm de unde vine frica și să ne recăpătăm încrederea în propriile abilități – acesta ar fi un obiectiv pentru coach / trainer. Dar dacă această frică devine atât de gravă încât amânarea examenelor intră în conflict cu propriul plan de viață, de exemplu, dacă cineva își amână studiile de la un semestru la altul, atunci frica de examene devine patologică – și poate fi tratată în cadrul unei terapii.”
Pe scurt, când mecanismele de autocontrol și de autogestionare ale unei persoane nu mai sunt suficiente pentru a obține o soluție la o problemă, se poate vorbi în mod clar de o nevoie de psihoterapie.
Regula de bază este: cu cât este mai severă afectarea psihosocială personală, cu atât mai mult o persoană are nevoie de psihoterapie și nu de coaching.
Pe lângă deosebirile deja menționate, coachingul și terapia au și multe asemănări. În ambele formate, terapeutul sau coachul este un interlocutor care se află în afara sistemului pacientului sau clientului. Atât terapeutul cât și coachul folosesc metode și intervenții psihologice. De asemenea, ambele contexte au în comun scopul de a extinde repertoriul de comportamente și acțiuni al pacientului / clientului în sensul scopului dorit. Accentul se pune întotdeauna pe preocupările individuale și pe experiența subiectivă a pacientului / clientului. Coachingul se adresează persoanelor care sunt sănătoase din punct de vedere psihologic. Sănătos din punct de vedere psihologic înseamnă că abilitățile de autogestionare ale persoanei respective funcționează în viața de zi cu zi. Când această condiție nu e îndeplinită, restabilirea sănătății mintale este prioritatea absolută. Locul potrivit pentru a restabili abilitățile de autogestionare este psihoterapia psihologică.
Terapia constă în lucrul cu un pacient care caută să obțină o ameliorare a simptomelor psihologice sau fizice, care să ducă la o vindecare emoțională și o ușurare a durerii psihice. Terapia se ocupă de sănătatea mentală a pacientului și îi analizează trecutul ca instrument de înțelegere a comportamentelor prezente, în timp ce în cazul coachingului accentul se pune mai mult pe a te duce acolo unde îți dorești să fii în continuare, pe obiective si planuri de viitor. Coachingul se ocupă de creșterea mentală a clientului, nu este remedial, ci generativ. Este posibil să folosești coachingul și terapia în același timp pentru subiecte și preocupări diferite. Eu lucrez cu clienți care muncesc cu psihoterapeutul lor la preocupările lor mai profunde legate de istoria vieții lor personale, iar în ședințele noastre de coaching abordăm dorința de creștere personală și profesională care merge dincolo de aceasta.