Spre deosebire de depresie, o boală psihică recunoscută și identificată, epuizarea parentală nu este menționată în clasificările medicale, astfel că ea nu este diagnosticată oficial din punct de vedere medical și nu există criterii specifice pentru identificarea ei. Acest lucru face ca uneori medicii să nu ia în considerare starea de rău a tinerilor părinți și, chiar când sindromul este corect diagnosticat, tratamentul nu este întotdeauna adecvat.

Recunoașterea epuizării parentale

Epuizarea parentală afectează în principal părinții care sunt supuși unui stres cronic și nu mai pot jongla cu viața personală și profesională. Aceștia se simt copleșiți de responsabilitățile parentale și nu mai sunt capabili să își gestioneze viața de familie într-un mod adecvat. Sunt mereu în căutarea succesului pentru a avea copii inteligenți, talentați, drăguți, cuminți și împliniți. Astfel spus, burnoutul parental poate afecta orice părinte care acumulează pentru prea mult timp mai multe riscuri (oboseală, stres, angoase, frustrări) decât resurse. Părintele devine apoi epuizat în rolul său parental, până când ajunge o umbră a ceea ce era și chiar opusul părintelui care a fost și a vrut să fie.

În linii mari, trei  aspecte importante definesc epuizarea parentală:

  • epuizare fizică și emoțională profundă, care nu este sau este greu ameliorată de odihnă; se poate manifesta la nivel emoțional (sentimentul de a nu putea face față), cognitiv (sentimentul de a nu putea gândi corect) și/sau fizic (oboseală permanentă);
  • distanțare emoțională față de copii: părintele simte mai puțină afecțiune pentru copiii săi și prezintă semne de iritabilitate, devine mai ușor de enervat; epuizarea poate determina, de asemenea, părinții să fie violenți sau neglijenți față de copii, chiar și atunci când din punct de vedere filosofic se opun acestor comportamente;
  • pierdere a împlinirii în ceea ce privește rolul de părinte, care este mai evidentă la persoanele perfecționiste și care au avut tendința de a-și idealiza viața de familie; cei afectați își pierd sentimentul de eficiență parentală.

Simptomele de epuizare parentală diferă de la un părinte la altul

Principalele simptome care indică pericolul unui burnout parental sunt: epuizare emoțională și fizică, probleme de sănătate inopinate, dependență de țigări, alcool sau cofeină, neglijență și violență între părinți și copii, iritabilitate și conflicte între părinți, distanță și lipsă de comunicare în relația părinte-copil, sentimentul de incapacitate în stabilirea autorității parentale, pierderea controlului asupra copiilor, depresie parentală, ambivalență a sentimentelor, tulburări de somn, tulburări de dispoziție, tulburări de apetit, pierdere sau creștere subită în greutate, tulburări de memorie, fobie socială, izolare etc.

Unii din cei care au ajuns la epuizare parentală pot experimenta sentimente sporite de anxietate sau depresie, iar mulți dintre ei ajung să se îndoiască de capacitatea lor de a fi în primul rând părinți. Sentimentele de inadecvare, confuzie și izolare sunt frecvente.

Dacă simțiți cel puțin 3 sau 4 dintre aceste simptome, înseamnă că suferiți de epuizare parentală. Recunoașterea și conștientizarea lor timpurie îmbunătățește considerabil șansele recuperării și contribuie semnificativ la minimizarea timpului necesar pentru revenirea deplină și completă la activitățile parentale.

Consecințele epuizării parentale asupra părintelui și a sistemului familial

Cercetările arată că epuizarea parentală are consecințe negative importante atât pentru părintele afectat direct cât și pentru copii și partener.

  • La nivelul părintelui însuși, studiile au arătat că epuizarea parentală are consecințe similare cu ale epuizării profesională. Ca simptome, au fost semnalate frecvent tulburări de somn, probleme de sănătate, consum crescut de alcool, gânduri suicidare. Deoarece părinții epuizați se simt adesea prinși în capcană în rolurile lor, consecințele pot fi mai grave decât în cazul persoanelor care se confruntă cu epuizarea profesională, ținând seama de ideile suicidare și de evadare care apar deseori în cazul primilor.

  • La nivelul copiilor apare o creștere drastică a neglijenței și a violenței părinților. Cu cât simptomele de epuizare parentală sunt mai severe, cu atât mai frecvente sunt neglijența și violența. Întâi apare neglijarea nevoilor emoționale ale copilului, după aceea a celor fizice. În mod similar, mai întâi apare abuzul verbal, apoi țipetele isterice. Doar atunci când epuizarea parentală este foarte severă apare violența fizică. (De remarcat că un părinte poate fi totuși violent fizic cu copiii săi din alte motive decât epuizarea.) Violența este adesea ceea ce îl determină pe părinte să caute ajutor. Cei afectați nu se mai recunosc pe ei înșiși în asemenea gesturi. Părintele epuizat este adesea un părinte bun care a încercat să facă prea multe, iar din această cauză s-a epuizat, devenind opusul a ceea ce era și își dorea să fie.

Cauzele epuizării părinților

Există mai mulți factori care pot duce la epuizarea părinților, variind de la o persoană la alta. Printre cele mai răspândite sunt relațiile conflictuale dintre părinți și copii, cererile constante din partea copiilor, dificultățile economice. Aspectele profesionale pot și ele pune presiune asupra părinților, făcându-le viața de zi cu zi complicată și stresantă. Se poate de asemenea vorbi și despre părinți care și-au pierdut eficiența parentală și nu se mai simt capabili să își gestioneze copiii așa cum credeau că ar fi făcut-o în viața lor ideală.

Epuizarea parentală era prezentă și înainte de pandemie, care însă i-a agravat semnificativ incidența. Printre cauzele principale din spatele acestei situații se află faptul că mulți părinți au fost nevoiți să fie și profesori, nu doar părinți, iar unii și-au pierdut locurile de muncă sau veniturile, ceea ce a dus la stres și anxietate suplimentare.

Ce este de făcut în caz de Burnout parental?

Cu cât vă dați seama mai devreme că nu este vorba doar de oboseală, temporară sau de lungă durată, cu atât aveți mai multe șanse să vă recuperați rapid. Prin urmare, este important să detectați aceste semne la timp și să nu vă lăsați copleșit(ă) de sentimentul de  vinovăție.

Părinților afectați de epuizarea parentală le este adesea extrem de dificil să vorbească despre acest lucru, chiar și în cercul lor apropiat de prieteni și familie. Pașii recomandați de specialiști în cazul în care cineva realizează că este în (pericol de) burnout parental sunt următorii.

1. Discută cu soțul, co-părintele sau partenerul tău

Unul dintre primele lucruri pe care  poți (și ar trebui) să le faci este să vorbești cu soțul / soția, co-părintele, persoana iubită sau partenerul tău.

2. Explică-i partenerului cu ce te confrunți – și cum te simți

Fii sincer. Nu-ți  fie teamă să recunoști că îți e greu sau că ești suprasolicitat și copleșit. Spune-i de ce ai nevoie, schițând pași concreți, dacă este posibil.

3. Dormi suficient

Somnul este crucial pentru sănătatea mintală. Uneori poate fi (extrem de) greu să dormi suficient, mai ales dacă ai un nou-născut sau un copil mic acasă. Cu toate acestea, dacă poți prioritiza somnul, fă acest lucru. Chiar și sieste scurte de 15-20 de minute pot fi reparatoare și contribuie semnificativ la reducerea stresului. Mai mult, ele îți pot îmbunătăți concentrarea și te ajută să îți reglezi mai bine emoțiile.

4. Fă exerciții fizice

Chiar dacă poate părea o sugestie ridicolă, mai ales când te simți epuizat, exercițiile fizice pot crește de fapt nivelul de energie. În plus, ele reduc stresul.

5. Odihnește-te oricând poți

Ia-ți câteva minute pentru a te odihni când ai posibilitatea. De exemplu, bea o ceașcă de cafea sau de ceai cald. Așază-te pe canapea și uită-te la desene animate cu copiii tăi. Sau ascultă muzică. Creativitatea este și ea esențială în asemenea situații.

6. Construiește-ți o rețea de sprijin

Să ai un partener sau un soț care te susține este minunat, dar multe persoane au nevoie de mai mult ajutor. De asemenea, unii nu dispun de resurse sau de sprijin la domiciliu. Grupurile de părinți sunt o modalitate bună de a întâlni persoane cu probleme și situații similare. Acestea te pot ajuta, de asemenea, să te simți auzit(ă), văzut(ă) și înțele(a)s(ă). Găsirea unui furnizor de servicii de îngrijire a copiilor sau a unei bone este o opțiune bună, în special dacă ai nevoie de o pauză.

7. Ai răbdare cu tine

Creșterea copiilor este atât o provocare, cât și o recompensă. Sentimentele de frustrare și epuizare pot apărea (și chiar apar) des. Este normal. Majoritatea părinților ajung să experimenteze, într-o formă sau alta, epuizarea parentală la un moment dat. Iar pentru a trece peste ea contează mult modul în care te tratezi pe tine, relația ta cu tine în general.

8. Permite-ți să-ți simți sentimentele

Nu trebuie să înfrunți totul singur(ă) sau să fii o super mamă sau un super tată. Amintește-ți că ești un om. Ești vulnerabil(ă). Nu le poți face pe toate singur(ă) și ai răbdare cu tine însăți / însuți.

9. Practică autoîngrijirea

Deși poate părea imposibil uneori, este important să practici auto-îngrijirea în fiecare zi. Ia-ți două minute în fiecare dimineață pentru a respira profund și a te gândi la tine. Poți, de asemenea, să meditezi sau să scrii un jurnal, dacă ai timp. O baie în cadă la sfârșitul zilei te poate ajuta să te relaxezi, atât fizic, cât și mental. Practicarea unor scurte rutine de yoga sau de meditație poate fi, de asemenea, de ajutor. Mersul pe jos este și el o formă excelentă de autoîngrijire.

Multe persoane se confruntă cu epuizarea. Este o reacție comună la stresul extern. Trebuie însă să știi că există modalități de a-i face față. Epuizarea, stresul și oboseala nu trebuie să fie o parte acceptată a rutinei tale.

[instagram-feed]