[articol apărut în revista Yoga Social #10 / iarna 2022/3]
„Cel mai rezistent parazit nu este o bacterie, nu este un virus, ci un gând pe care ţi-l implantezi adânc în creier şi în care crezi din nou şi din nou de-a lungul vieţii şi care modelează totul: comportamentul tău, relaţiile tale cu tine însuţi şi cu cei din jur, viaţa ta.” [Dominic Cobb, eroul filmului „Inception”, scris şi regizat de Christopher Nolan]
Ce este mintea?
Mintea este un termen general, nicidecum specific, de obicei folosit greşit.
Ca să înţelegem ce e mintea trebuie să clarificăm în primul rând ce nu este: nu e nici creierul, nici psihicul uman. Creierul este doar un organ, parte a corpului fizic. Aşa cum pentru văz avem un organ specific, şi anume ochiul, aşa e creierul organul minţii. Mintea nu este nici acelaşi lucrul cu intelectul, acesta din urmă fiind doar un instrument care ajută la supravieţuire şi funcţionează prin prelucrarea informaţiilor limitate pe care le avem, adunate prin intermediul percepţiilor noastre senzoriale. În lipsa datelor, intelectul nu poate funcţiona, este nefolositor.
Mintea nu este nici Ego-ul sau Identitatea noastră.
Pe de altă parte, intelectul e dependent de identitate. Cu alte cuvinte, dacă te identifici cu ceva, intelectul va funcţiona în aşa fel încât să protejeze toate lucrurile şi concepţiile cu care te identifici. Un exemplu, pentru mai multă claritate: dacă chiar crezi că nu poţi face un lucru (cum ar fi vorbitul în faţa unui public) şi te identifici cu acea neputinţă, intelectul îţi va proteja acea credinţă despre sine şi va căuta mereu să îţi ofere ocazii şi situaţii de viaţă care să întărească această credinţă, cu funcţia de a-ţi proteja Identitatea, Egoul. Făcând asta, intelectul asigură supravieţuirea Identităţii. Dacă, pe de altă parte, crezi cu tărie, respectiv ştii sigur ceva despre tine (de exemplu că eşti un bun orator) şi te identifici cu asta, intelectul tău va proteja această identitate şi îţi va oferi situaţii în viaţă legate de acest aspect, ca să întărească această credinţă. Ca şi concluzie, modul cum îţi foloseşti intelectul depinde de lucrurile cu care te identifici, acesta fiind sclavul Identităţii tale. Dacă crezi că nu poţi, nu vei putea, iar dacă crezi că poţi, vei putea. O dată ce ţi-ai asumat o anumită identitate, intelectul va funcţiona într-un mod specific, protejând-o. Cu cât identitatea ta e mai limitată, cu atât capacitatea ta de a prelucra informaţia, atât din mediul intern cât şi din cel extern, e mai limitată. Prin urmare, viziunea despre lume a fiecăruia dintre noi este failibilă. Tindem să presupunem că doar ce experimentăm este tot ceea ce există, însă adevărul este foarte diferit.
Mintea nu este informaţie (şi aici mă refer la informaţie subatomică/atomică/, celulară, memorie evolutivă şi memorie genetică, respectiv conştient şi inconştient). Noi dispunem, în corpul nostru, de toată informaţia evolutivă, de la prima celulă care a existat în supa primordială până la cine am devenit acum ca specie. Modul în care putem accesa această cantitate enormă de informaţie depinde inclusiv de modul în care ne identificăm. Dincolo de aceasta, mai este un tip de inteligenţă, care nu are memorie, e per se nelimitată şi poate lua orice formă. Şi la care avem şi noi acces, dar puţini o accesează. Marii inventatori, cei ce crează şi cei care descoperă lucruri noi, sunt, pentru perioade limitate de timp, capabili să o acceseze.
Şi atunci ce este mintea? Într-un fel, toate cele de mai sus la un loc. Tot ce ne înconjoară (inclusiv noi înşine) există sub formă de informaţie inteligentă. Această mişcare perpetuă, respectiv mişcare a informaţiei, în şi dinspre mediul intern spre cel extern şi invers, că e sub formă de sinapse sau reacţii electrochimice etc., este de fapt un schimb de energie. Mintea este această energie, această aliveness, pe care o simţim în noi.
Ca să fie totul mai clar şi mai simplificat, să ne imaginăm pentru câteva secunde că suntem într-o filarmonică, asistând la un concert de muzică simfonică. Dacă muzicienii sunt gândurile, iar instrumentele lor emoţiile, dirijorul este cu siguranţă creierul. Deşi pare că acesta conduce totul, să nu uităm că el e ghidat de partitură. Iar partitura înseamnă toată informaţia de care dispunem, atât din mediul intern cât şi din cel extern corpului nostru (cum spuneam şi mai sus, e vorba de Informaţie celulară, memorie evolutivă şi memorie genetică, respectiv conştient şi inconştient). Oricât am vrea să credem că dirijorul (creierul, inclusiv cu partea numită Ego) e cel care conduce, adevărul este altul. Ce este mintea în această ecuaţie? Mintea este muzica ce se aude când toţi muzicienii (gândurile) se armonizează perfect atât între ei cât şi cu propriile instrumente (emoţiile), toate fiind controlate de creier (dirijor) după un tipar predefinit (partitura). Cu cât e mai multă armonie între părţi, cu atât muzica e mai frumoasă. De multe ori ne confundăm cu propriul creier, cu propriile gânduri şi emoţii, fără să realizăm că suntem mult mai mult decât atât. Rămâne o ultimă întrebare la care trebuie să mai răspundem: dacă nu suntem nici creierul, nici gândurile sau emoţiile noastre, nici informaţie, nici mintea, cine suntem? În sala de spectacole în care ne-am imaginat iniţial că ne aflăm, mai există un personaj. Cel care stă pe scaun în sală şi ascultă muzica şi vede tot, cel ce are putere să schimbe oricând partitura şi îi poate dicta dirijorului (creierului) tempoul şi direcţia muzicii. Este Observatorul neutru, este Sinele. Este ceea ce noi suntem şi am uitat să fim. Dincolo de Ego, dincolo de psihic. Cel ce trăieşte în acum şi aici.
Ce înseamnă asta pentru noi, oamenii?
Mintea este modul în care tu, în mod unic, experimentezi viaţa, fie că o faci conştient sau inconştient. Este responsabilă pentru modul în care gândeşti, simţi şi alegi. Iar creierul tău fizic, care este un respondent neuroplastic extrem de complex, nu face decât să răspundă la aceste experienţe unice. Mintea este, deci, distinctă de creier, dar inseparabilă de acesta. Mintea foloseşte creierul, iar creierul raspunde cerinţelor minţii.
Faptul că ştii că eşti mai mult decât suma părţilor tale, şi că mintea ta şi creierul tău, deşi inseparabile, sunt distincte, te plasează în scaunul de control, al observatorului neutru, al sinelui, şi astfel poţi învăţa să-ţi gestionezi gândurile şi acţiunile. Aici este locul unde trainingul mental joacă un rol decisiv.
Dacă lucrurile cu care te identifici te limitează, rolul trainigului mental este să te ajute să identifici acele credinţe limitative care nu îţi mai servesc şi nu îţi mai aduc vreun beneficiu. Dacă gândurile intruzive şi negative, fricile, grijile şi overthinkingul îţi fură liniştea, trainigul mental te învaţă autocontrolul şi focusul.
Când înveţi cum să-ţi gestionezi mintea, poţi face ca sentimentele de depresie, stres, furie şi anxietate să lucreze pentru tine, în loc să o facă împotriva ta. Poţi readuce echilibrul în creierul şi în viaţa ta.
Vrei să afli cum gândeşte un campion? Şi cum cei de pe locul 1 se diferenţiază de ceilalţi? Trainingul mental îţi poate aduce răspunsurile dorite.
Într-un interviu pentru Euronews.România, campionul mondial la înot David Popovici a povestit că de la regretatul Kobe Bryant a învăţat un lucru foarte important: de la cap pleacă totul, iar diferenţa se face la nivel mental. În sport este important să fii puternic mental, să îţi controlezi emoţiile, să nu iei în seama presiunea. „Am adversari mult mai înalţi, mai musculoşi sau şi cu mai mulţi ani de experienţă, numai că eu consider că îi întrec pe toţi pe plan mental. Pentru că pe plan mental nu au ce-mi face, ce e în capul meu decid numai eu, ce emoţii am trebuie să reuşesc să controlez numai eu. Acolo cred că sunt de neînvins”, a spus David Popovici, într-un interviu acordat în iunie 2021 pentru Steaua TV.
Antrenamentul mental, în forma sa actuală, îşi are originile în psihologia sportului. În momentul actual e folosit însă în orice domeniu al vieţii: de la chirurgie, prevenţie şi recuperare Burnout la atingerea oricăror ţeluri şi vise. Folosind tehnici de vizualizare şi Imaginaţie, împreună cu acţiunea concretă, trainingul mental este o tehnică ce te face să vezi dincole de Ego, să rămâi focusat, să ai acces permanent la realitatea concretă şi nu cea percepută, să îţi schimbi viaţa aşa cum îţi doreşti. Şi cum poţi să îţi schimbi viaţa dacă nu îţi schimbi mintea mai întâi? Trainingul mental te învaţă să îţi foloseşti creierul, emoţiile şi gândurile, şi implicit fricile şi stresul, dar mai ales propria istorie/poveste de viaţă în folosul tău, nu împotriva ta.
Din păcate, mulţi avem încă active aceste credinţe limitative despre propria persoană sau despre viaţă. Mai jos sunt doar câteva exemple. Sunt cuvinte pe care le auzim din nou şi din nou în propria minte, ne acaparează şi simţim că nu avem niciun control.
- Nu sunt suficient de bun(ă).
- Nu o să reuşesc. Alţii sunt mai bine pregătiţi, mai buni decât mine.
- Nu pot face nimic bine.
- Dacă nu-mi fac griji şi nu mă stresez, totul se va duce de râpă.
- Dacă mă simt vinovat(ă), atunci înseamnă că sunt.
- Nu sunt o persoană demnă de iubire. Dragostea nu este disponibilă şi pentru mine. Nu valorez nimic.
- Nu merit statutul şi realizările mele actuale. Ele s-au întâmplat datorită norocului, a fost pură întâmplare.
- Lucrurile bune se obţin doar prin muncă, trudă şi greutăţi.
- Este perfect în regulă ca alţii să se bazeze pe mine, dar nu este în regulă ca eu să mă bazez pe alţii.
- Odihna şi relaxarea sunt pentru cei slabi şi leneşi.
- Este rău, nepoliticos sau greşit să spui NU.
- Este egoist din partea mea să mă gândesc la propriile mele nevoi.
- Trebuie să dau constant 110% pentru a mă asigura că îmi păstrez reputaţia şi poziţia.
- Trebuie să evit cu orice preţ să fac greşeli în munca mea.
- Dacă alţii sunt răniţi de acţiunile mele, înseamnă că nu sunt o persoană bună.
- Dacă îmi urmăresc visele şi dorinţele, oameni pe care îi iubesc vor avea de suferit, aşa că asta nu este o opţiune.
- Ar trebui să fiu altfel.
- Mi-e important ce gândesc oamenii despre mine.
- Ar trebui să deţin controlul.
- Nu am timp suficient.
- Mi-am ratat şansa.
- Fericirea şi succesul sunt valabile doar pentru unii oameni.
- Eu nu am noroc.
Şi cum să putem reuşi ceva măreţ când credem că nu suntem suficient de buni? Dacă te regăseşti măcar într-una dintre credinţele limitative de mai sus, gândeşte-te că trainingul mental te ajută să crezi exact opusul.