Deşi OMS (Organizația Mondială a Sănătății) l-a inclus în clasificarea bolilor ca fenomen ocupațional încă din 2019, este din ce în ce mai clar că definiţia Burnoutului ca „sindrom apărut ca rezultat al stresului cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat cu succes” nu acoperă întreaga plajă de simptome şi cauze ce duc la apariţia epuizării, Burnoutul fiind o afecţiune mult mai complexă decât s-a crezut iniţial.
[Photo: Robert Kneschke/unsplash]
Clienții mei care suferă de Burnout îmi descriu adesea, în primul rând, o poveste de suferință totală, cu diverse simptome fizice care, de obicei, depășesc limitele medicinei convenționale, pentru că nu li se poate diagnostica nicio boală tipică.
Pe lângă aceste tulburări, clienții îmi spun că sunt supuși unui stres foarte mare în viața lor de zi cu zi și că se simt neputincioși în fața acestor solicitări. Nu puţini sunt cei care simt că nu există nicio cale de ieșire din situaţia în care se află.
Când îl întreb pe client dacă se poate odihni, acesta protestează adesea indignat. Astfel de posibilități sunt greu de conceput pentru persoanele aflate în această situație.
Ceea ce urmează este adesea resimţit ca o „prăbuşire”. Brusc, clienții nu mai pot face faţă sarcinilor zilnice, sunt complet epuizați, şi nu puţini prelungesc statul în pat dimineaţa, pentru că perspectiva unei noi zile îi copleşeşte total.
Persoanele care suferă de epuizare nu ajung la o astfel de stare peste noapte. Ea este adesea consecința unor faze lungi de activitate sporită – uneori de ani de zile – fără perioade adecvate de regenerare. Problema este că mulți clienți se simt stresați, dar nu amenințați, în timpul acestor faze. După cum arată cercetările, una dintre cele mai frecvente consecințe ale stresului este aceea de a nu fi atent la nevoile personale şi a le ignora până la neglijarea completă.
Faza lungă de activitate este urmată, în mod logic, de una de retragere socială. Chiar și contactele plăcute cu prietenii sunt amânate la nesfârşit sau anulate. Performanțele proprii sunt percepute ca scăzute. Abia apoi apare faza de gol interior, care poate fi foarte asemănătoare cu depresia. Abia atunci mulți oameni devin activi și caută ajutor.
Acesta este momentul când mulți oameni își dau seama că există o problemă care nu mai poate fi rezolvată prin măsuri tradiționale de regenerare: sport, meditaţie, concedii etc.
Pentru mai multe informații, te invit la https://preventie-burnout.ro/programare/.