prevenție și recuperare burnout – training mental – mental coaching
prevenție și recuperare burnout – training mental – mental coaching
Aici scriam despre cum e văzut Burnoutul în România.
Mai jos aveți un text tradus din germană, de pe site-ul unei clinici specializate în diagnosticul și tratarea Burnoutului din München, Germania, despre importanța diagnosticării multidisciplinare a Burnoutului.
Cred că este important să vedem diferențele de abordare în ceea ce privește acest Sindrom.
„Insuficiența diagnosticului de Burnout
(more…)Într-o cultură a muncii în care orele suplimentare sunt norma, concediile sunt privite cu suspiciune, iar timpul liber este invadat de mail-uri ASAP și mesaje urgente pe WhatsApp, Burnout-ul devine uşor o amenințare reală.
În societatea noastră „muncești și taci” pare să fie încă mantra implicită, prin urmare nu este de mirare că Burnout-ul rămâne ignorat, subestimat sau chiar ridiculizat de medici, angajatori și chiar de către cei afectați. Deşi Burnout-ul este o problemă globală, particularitățile noastre culturale și sociale contribuie cu siguranță la conturarea unei poveşti distincte legate de acest subiect.
(more…)Cele două feţe ale expectanţei, sau cum mintea noastră ne poate ajuta să ne vindecăm mai repede sau să ne adâncim suferinţa.
Propriile noastre expectanţe au efecte psihofiziologice reale în corpul nostru.
Efectul placebo apare atunci când o persoană suferindă experimentează o îmbunătățire a stării de sănătate sau o reducere a simptomelor ca urmare a unui tratament, chiar dacă acesta nu conține substanțe active reale, prin urmare ameliorarea se datorează anticipărilor pozitive și credinței că tratamentul va funcționa.
[Photo: dasha-yukhymyuk/unsplash]
Efectul nocebo este opusul efectului placebo şi apare atunci când o persoană experimentează simptome negative sau o înrăutățire a stării sale de sănătate ca urmare a așteptărilor negative cu privire la un tratament sau o intervenție. Când o persoană tinde să creadă că un tratament va avea efecte secundare dăunătoare, organismul său reacționează în consecință, chiar dacă tratamentul nu conține substanțe active reale.
(more…)Trăim într-o lume a confortului. Avem totul la îndemână, de la mâncare la informații, la oportunități. Totul e la un click distanță. Dar acest confort are un preț. Ne face mai sensibili la greutățile vieții și mai predispuși la stres.
· Creierul nostru se confruntă cu o avalanșă de informații pe care nu întotdeauna are timp să le proceseze eficient, ceea ce generează o suprasolicitare a sistemului nostru mental. Această suprasolicitare amplifică sentimentul de nesiguranță și lipsă de control, făcându-ne mai vulnerabili nu doar în fața informațiilor negative, ci și în fața temerilor şi fricilor noastre interioare.
[Photo: Nik Shuliahin/Unsplash]
(more…)Nu ne plac emoțiile negative, cum se simt în corp, cum ne fac să fim. Facem orice ca să le evităm. Toate mecanismele noastre de apărare se bazează pe strategii de evitare a acestor emoții şi stări neplăcute. Când ne e teamă de a fi noi înșine, când ne e frică de cum ar reacționa societatea sau oamenii din exteriorul nostru la cine și cum suntem în realitate, când experiențe din trecut și nesiguranțe personale ne hrănesc această temere, ajungem să construim o altă Persona, un alter Ego care să ne reprezinte în lume.
Deşi OMS (Organizația Mondială a Sănătății) l-a inclus în clasificarea bolilor ca fenomen ocupațional încă din 2019, este din ce în ce mai clar că definiţia Burnoutului ca „sindrom apărut ca rezultat al stresului cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat cu succes” nu acoperă întreaga plajă de simptome şi cauze ce duc la apariţia epuizării, Burnoutul fiind o afecţiune mult mai complexă decât s-a crezut iniţial.
[Photo: Robert Kneschke/unsplash]
Clienții mei care suferă de Burnout îmi descriu adesea, în primul rând, o poveste de suferință totală, cu diverse simptome fizice care, de obicei, depășesc limitele medicinei convenționale, pentru că nu li se poate diagnostica nicio boală tipică.
(more…)
„Gândesc, deci exist”- îmi sună și acum în cap, știu exact ce simțeam când o gândeam. Era mândrie. Cu cât învățam mai mult, citeam și știam mai multe, cu atât trăiam mai mult în mintea mea. Corpul? – Cine îl băga în seamă?
Credeam fiecare gând, orice scenariu creat de creierul meu mi se părea viabil, credeam că mintea mea îmi spune doar adevărul. Ea era baza pentru tot ce construiam, era identitatea mea. Mintea mea îmi era cel mai bun aliat. Până într-o zi, când viața s-a întâmplat, am schimbat țări și oameni, iar mintea mea a început treptat să se întunece până a devenit o pâclă neagră și densă, a început să fie tot mai critică, să nu îi mai fiu de ajuns, să nu mă mai placă, să mă transforme într-o victimă. Mintea mea s-a transformat într-o voce constantă care mă agresa verbal, iar eu o credeam. Era atât de greu să trăiesc cu mintea mea, încât ajunsesem să visez momentul când partea agresată din mine o să se transforme într-o pasăre și o să zboare departe, să se salveze. Atunci a fost momentul când am înțeles că aveam nevoie să mă salvez de propria mea minte.
(more…)
Stresul și trauma sunt aspecte comune ale experienței umane. Ambele fenomene pot avea un impact semnificativ asupra bunăstării noastre fizice și psihice, dar diferă în ceea ce privește originile, duratele și efectele lor.
Ce este stresul?
Stresul este modul în care corpul nostru răspunde la provocările și cerințele vieții de zi cu zi. Răspunsul organismului la stres, o reacție complexă a sistemelor neurologic și endocrin, implică activarea sistemului nervos simpatic, care eliberează hormoni de stres precum cortizolul și adrenalina. Aceștia ne pregătesc pentru răspunsul de luptă sau de fugă, permițându-ne să facem față situațiilor dificile. O dată ce factorul stresant este rezolvat sau adaptat, răspunsul la stres tinde să se diminueze.
(more…)[articol apărut în revista Yoga Social #10 / iarna 2022/3]
„Cel mai rezistent parazit nu este o bacterie, nu este un virus, ci un gând pe care ţi-l implantezi adânc în creier şi în care crezi din nou şi din nou de-a lungul vieţii şi care modelează totul: comportamentul tău, relaţiile tale cu tine însuţi şi cu cei din jur, viaţa ta.” [Dominic Cobb, eroul filmului „Inception”, scris şi regizat de Christopher Nolan]
Ce este mintea?
Mintea este un termen general, nicidecum specific, de obicei folosit greşit.
Ca să înţelegem ce e mintea trebuie să clarificăm în primul rând ce nu este: nu e nici creierul, nici psihicul uman. Creierul este doar un organ, parte a corpului fizic. Aşa cum pentru văz avem un organ specific, şi anume ochiul, aşa e creierul organul minţii. Mintea nu este nici acelaşi lucrul cu intelectul, acesta din urmă fiind doar un instrument care ajută la supravieţuire şi funcţionează prin prelucrarea informaţiilor limitate pe care le avem, adunate prin intermediul percepţiilor noastre senzoriale. În lipsa datelor, intelectul nu poate funcţiona, este nefolositor.
Mintea nu este nici Ego-ul sau Identitatea noastră.
(more…)